Born in Spring. Poems and Poetic Prose
This book is in Romanian. It is Luminiţa Marta Stan's first book.
Volumul de versuri şi poeme în proză Născută primăvara semnat de tânăra poetă Luminiţa Marta Stan denotă multă sensibilitate şi candoare şi se citeşte cu interes şi plăcere. Reproducem câteva texte din această carte.
Însingurare
Fluturii ninşi
de cuvânt
desenează cercuri
de dor nestins
pe nisipul uitării
Aripile lor
însingurate
se smulg
din sensurile lor
şi renasc
fără zbor
în paşii osteniţi
ai poeziei din noi.
Melancolie
Îţi mai aduci aminte
când jucam ping-pong
cu norii
şi cum în fiecare noapte
mă rătăceam
în privirile tale
ameţită
de nefirescul blând
al atingerii lor?
Creşteam atunci
cu fiecare zâmbet
şi-mi oglindeam
trupul râzând
în palmele tale
arse de dor.
De ce n-ai aşteptat,
primăvara mea
să plângă norii
cu noi doi?
Iubirea noastră ar fi fost
pretutindeni acum.
Dor nestins
Simt atât de acut
dorul de tine
încât tălpile firave
ale gândurilor
mă apasă, fremătând.
Lacrimile tale
mă prind de suflet
aruncându-l
în labirintul
plin de spini
al trecutului tău.
Tristeţea din jur
îmi sfârtecă tresărirea
şi mă frâng sub
privirea cenuşie
a cerului tău.
Răzvrătire
Sănătatea ta dăunează tutunului, mi-au strigat ţigările condamnându-mă la viaţă.
Vrei să ajungi o havană fumată doar de Dumnezeu, sau pufăită de sfinţi pe furiş sub copacul ispitelor?
M-am răzvrătit atunci şi am pornit în căutarea anotimpului perfect. Mă săturasem să inspir zile negre şi să expir nopţi albe.
L-am găsit ascuns în privirile tale, învelit în hârtie creponată pe care scria cu litere de-o şchioapă made in heaven.
Reflux tomnatic
Începutul acesta de toamnă blândă şi nehotărâtă, m-a învăluit într-o dulce melancolie pe care o credeam demult ancorată de un timp trecut şi adjudecată pentru totdeauna uitării... şi totuşi, câteva din acordurile ei zgomotoase, o adiere de vânt şi-ai răsărit tu şi puştiul din tine, odată cu ele, sufocându-mi şi ultima fărâmă de raţiune. Culorile tale au început să-mi curgă iar din palme şi asta m-a frânt în tabloul neterminat al căutărilor mele atât de zadarnic înrădăcinate într-o profundă statornicie. Ştii, încă mai iubesc tăcerile tale şi surâsul cald din colţul gurii, îmbătat de ultimul sărut... şi de ultimă îmbrăţişare. N-am avut niciodată timp să fluierăm toamna în oasele căzute pe cărarea dintre noi şi nici vreme de iubire... se spune că e vreme pentru toate, dar unii, precum noi, se nasc fără timp şi fără vreme, ascultând până la final fericirea altora.
Luminiţa Marta Stan
